Cercei cu surub , floricele (fimo)
Pret :7lei
Fii unic(a) cu noile accesorii handmade ! :) Frumuseţea stă în atitudine! Accesoriul potrivit îți reflectă stilul.:)
Toate accesoriile metalice de pe acest blog nu conțin nichel!!!
Mai mult de jumătate dintre femeile care poartă regulat cercei,broșe,coliere,pandantive sau brățări au ulterior probleme dermatologice,care se manifestă,de cele mai multe ori sub formă de iritații mai mult sau mai puțin iritante. Puține sunt,însă femeile care știu că aceste probleme apar din cauza nichelului prezent în mai toate aliajele utilizate pentru fabricarea accesoriilor metalice.
Ce este argintul tibetan? Care este diferenta intre el si argintul "normal"?
Alpaca este un aliaj maleabil, vechi de cam 4000 de ani (nu glumesc, e din Epoca Bronzului), care are un punct foarte jos de topire fata de alte metale.
Aliajul este format din cupru, antimoniu (stibiu), bismut si, in trecut, continea si plumb.
Cand s-a descoperit ca plumbul da intoxicatii severe, a fost scos din aceasta compozitie si, ma rog, din toate celelalte compozitii care intrau in contact direct cu oamenii.
Acum, alpaca este formata din staniu si stibiu (care dau culoarea alb-argintie) si, intr-o mica masura, din cupru.
Cel mai folosit aliaj pentru fabricarea componentelor de bijuterii, de culoare argintie, este alpaca!
In aceasta zona a componentelor, nou-aparutul argint tibetan este concurentul direct al alpacai. Sunt convinsa ca multi (inclusiv eu) s-au cam lasat pacaliti de cuvantul "argint" din argint tibetan! Problema e ca argintul tibetan nu este chiar un argint. Este un aliaj similar alpacai, alcatuit din cupru, nichel si staniu. Conform mai multor surse, argintul tibetan continea cu mai mult timp in urma si argint. In prezent, contine
foarte putin sau chiar deloc, nefiind un argint cum este argintul sterling, cu o formula exacta de 92.5% argint si 7.5% alte metale (de obicei cupru).
Sticla de Murano este cel puțin la fel de cunoscută precum cristalele Swarovski. Mărgelele de Murano sunt unul dintre cele mai căutate accesorii pentru realizarea bijuteriilor,fie de către bijutieri consacrați,sau de artiștii handmade. Nu în ultimul rând,bijuteriile cu sticlă de Murano sunt la mare căutare,aproape fiecare femeie ce pune un oarecare accent pe bijuterii având în colecție cel puțin o bijuterie cu sticlă de Murano. Sub acest nume generic se ascund,însă,mai multe tipologii de mărgele,care se diferențiază în funcție de modul prin care au fost fabricate. Să vedem despre ce este vorba!
După cum am spus,mărgelele din sticlă de Murano se pot împărți în trei categorii diferite,în funcție de tehnica prin care sunt lucrate:conterie,rosetta sau lampwork. Dacă primele două se pot realiza inclusiv la scară industrială,mărgelele lampwork sunt lucrate manual,bucată cu bucată. În ceea ce urmează vom vedea și de ce.
Mărgelele ”conteria” au luat naștere în jurul secolului al XV-lea. Pentru început sunt fabricate tuburi din sticlă monocromatică. Acestea sunt apoi tăiate în formă de cilindru la mai multe mărimi. Următorul pas constă în rotunjirea acestor cilindri de sticlă. Pentru aceasta,toți cilindrii sunt pusi într-un cuptor,mai exact într-o cuvă metalică ce se rotește. Datorită căldurii,sticla se inmoaie,iar datorită mișcării rotative cilindrul de sticlă se rotunjește în exterior.
Mărgelele ”rosetta” au fost inventate la sfârșitul secolului al XV-lea de Marietta Barovier,iar procesul lor de producție este asemănător cu cel al mărgelelor ”conteria”. Singura diferență apare chiar la începutul procesului,atunci când suportul metalic pe care este realizat tubul de sticlă conține un desen continuu în formă de stea,prevăzut cu pigmenți de culoare. Sunt turnate apoi șase straturi de sticlă de culori diferite,de obicei în ordinea următoare:alb,albastru,alb,roșu,alb,albastru. Astfel,fiecare mărgea de acest tip va conține forma unei stele cu douăsprezece vârfuri.
Mărgelele lampwork sunt cele mai noi mărgele din sticlă de Murano,fiind inventate undeva în secolul al XVII-lea. Acestea sunt lucrate manual,una câte una. Mai întâi se confecționează tije metalice foarte fine,având încrustate la suprafață diferite forme. Stila este preluată apoi pe aceste tije metalice cu ajutorul unei flăcări care inmoaie sticla și o face ușor de modelat. Tija metalică este mișcată mereu în cerc deasupra flăcării pentru ca sticla să capete forma rotunjită și să-și păstreze maleabilitatea. Aceasta este baza,am putea spune,care poate fi prelucrată ulterior în mai multe moduri. Practic,se poate realiza un număr aproape infinit de modele utilizând concomitent mai multe tehnici. În funcție de tehnica ulterioară de finisare a mărgelelor lampwork,acestea se pot împărți în câteva sub-categorii fundamentale:
- mărgele monocolore din sticlă de Murano. Ceea ce am numit înainte ”bază” este lăsat ca atare. Sticla trece apoi printr-un proces de răcire,în urma căruia tija metalică poate fi scoasă cu lejeritate. Astfel vor lua naștere mărgele monocolore în mai multe forme.
- mărgele millefiori din sticlă de Murano. După ce baza este adusă la forma dorită,peste stratul de sticlă moale se adaugă alte fărâme de sticlă ce pot fi modelate ulterior în forme variate cu ajutorul unei pense. Se pot folosi fragmente de sticlă în mai multe culori. Odată ce modelul ajunge la forma dorită,se aplică un strat de sticlă transparentă care fixează modelul dorit. Apoi mărgelele trec prin procesul de răcire.
- mărgele cu foiță de argint sau aur din sticlă de Murano. Se folosește ca bază sticlă monocoloră. În locul fragmentelor de sticlă folosite la mărgelele Millefiori,se aplică de data aceasta o foiță de argint sau aur,care poate fi aranjată în forme diferite pe baza de sticlă moale ce se află în jurul tijei metalice. Odată ce a fost stabilită forma finală a foiței,se aplică un strat de sticlă transparentă,iar mărgelele trec apoi prin procesul de răcire.
Acestea ar fi principalele tipuri de mărgele din sticlă de Murano. După cum spuneam,acestea nu sunt decât câteva tipologii de bază. Folosind mai multe metode concomitent se poate ajunge la o varietate incredibilă de modele și forme.
Cu această întrebare ne confruntăm foarte des,fie că dorim să cumpărăm agata pentru a face bijuterii handmade,fie că dorim să vindem o bijuterie iar clientul ne spune ceva de genul:”eu știam că agata e verde” și foarte greu îl poți convinge că poate fi și neagră. Evident că la această întrebare nu există un răspuns monosilabic,dar pentru a știi cum să ne ”apărăm” agatele în fața clienților atotștiutori,iată câteva linii generale.
Este cât se poate de clar:agata nu are o culoare specifică! Nici măcar în stare pură. De ce? În primul rând pentru că agata este un oxid de siliciu,adică este un fel de cuarț cristalizat. Din acest motiv,proprietățile fizice ale agatei se identifică într-o proporție foarte mare cu cele ale cuarțului. Or cuarțul în stare pură este transparent. În principiu și agata ar trebui să fie transparentă,doar că agata,poate fi găsită de cele mai multe ori în albiile râurilor,ceea ce înseamnă că se află într-un contact continuu cu agenți mecanici externi și din această cauză culoarea agatei diferă. Prin urmare,agata poate fi translucidă sau opacă și poate lua practic orice culoare.
De cele mai multe ori o singură agată conține mai multe culori,care sunt așezate pe straturi circulare neregulate. De ce această stratificare iregulară? Pentru că agata conține de obicei și materie organică fosilizată. Aceasta a fost cuprinsă de straturile de agată. Materia organică a dispărut cu timpul,dar agata rămasă i-a păstrat structura și culoarea specifică.
Acestea fiind spuse,este clar că agata pe care o considerăm piatră semi-prețioasă este mereu prelucrată,vopsită,sintetizată ș.a.m.d. Aceasta nu înseamnă că valoarea agatei este mai mică,întrucât valoarea unei pietre prețioase constă în aspectul său estetic,or agata la acest aspect stă foarte bine.Cristalele Swarovski sunt considerate de aproape toți bijutierii drept fiind de cea mai bună calitate și sunt apreciate de aproape întreaga lume pentru puritatea și strălucirea lor. Aceste cristale sunt de regulă fațetate și tăiate cu o precizie uimitoare pentru a crea prisme minuscule,iar acestea conferă cristalului strălucirea sa. Dincolo de popularitatea cristalelor Swarovski,acestea duc în spate o istorie ce a trecut de 100 ani și care este mai puțin cunoscută publicului larg. Din acest motiv, vă prezint o scurtă istorie a cristalelor Swarovski.
Totul a început datorită lui Daniel Swarovski. Acesta s-a născut în 1862 în Boemia (Cehia de astăzi) și a intrat din fragedă copilărie în contact cu lumea sticlei datorită faptului că tatăl său deținea o mică fabrică de sticlă. Daniel Swarovski a lucrat de mic în atelierul tatălui său,demonstrând o uriașă pasiune pentru tăierea fină a sticlei.
Urmându-și pasiunea,Daniel Swarovski a lucrat mai mulți ani pentru a inventa o mașină de tăiat cristale care a revoluționat această industrie. Cu această invenție,Swarovski a plecat în Austria,unde în 1895 a înființat atelierul de cristale Swarovski,cu ajutorul lui Franz Weis și Armand Kossmann. Fiii săi i-au călcat pe urme și au început încă de mici să se gândească la cum ar putea să îmbunătățească mașina inventată de tatăl său și au pus,în cele din urmă,la punct o invenție mult mai elaborată,iar aceasta a permis atelierului Swarovski să deschidă o primă veritabilă fabrică de cristale la Wattens,în Austria.
Pe măsură ce cristalele Swarovski au devenit tot mai apreciate,a crescut și producția lor,iar astăzi Swarovski este brandul de cristale cel mai popular. Pentru a ajunge aici,Swarovski și fiii săi au încercat să aducă mereu ceva nou. În 1956,Swarovski a prezentat Aurora Borealis,un nou tip de cristale acoperite cu un strat imperceptibil de metal argintiu,ceea ce face cristalul să strălucească în culorile curcubeului. În 1977,tot în atelierele Swarovski a luat naștere zirconiul sintentic.
Cum se fabrică astăzi cristalele Swarovski?
Un cristal Swarovski,oricât de mic ar fi el,are câteva sute de fațete identice așezate în direcții și unghiuri bine definite pentru a crea efectul de prismă. La câte cristale Swarovski se produc astăzi,este evident că ele nu mai sunt lucrate de mână,decât cele foarte speciale. Astăzi totul se face computerizat. În primul rând este calculat unghiul de refracție pentru fiecare fațetă și pentru fiecare direcție în parte. Totul este simulat apoi în variantă 3D și optimizat pe calculator. Toate aceste calcule,simulări și optimizări sunt apoi transmise printr-o interfață informatică de precizie unor mașini robotizate care modelează cristalele.
Ca asta trebuie să știți atunci când cumpărați cristale Swarovski. Parcă unele lucruri sunt chiar mai apreciate atunci când le cunoaștem istoria și munca din spatele lor.
Ametistul este una dintre pietrele semi-prețioase cele mai apreciate și dorite,acest lucru datorându-se,în primul rând,culorii sale inconfundabile. Puțini știu,însă,despre originea legendară a ametistului.
Legenda spune că Bahus,zeul vinului,a fost insultat intr-o zi de un om atât de tare încât și-a propus să-i ia viața primei creaturi umane care-i va tăia calea. La un moment dat pe drum s-a întrezărit figura unei fecioare de o frumusețe rară pe nume Amethyst. Văzând acest lucru,zeița Diana a transformat-o într-o statuie frumoasă de cuarț transparent (în stare pură,ametistul este incolor). Văzând aceasta,Bahus a plâns cu lacrimi de vin peste statuie,iar aceasta s-a colorat violet,dând naștere ametistului. Ametistul este,așadar,piatra semi-prețioasă ce a luat naștere din pasiunea și lacrimile zeilor din Olimp.
Dincolo de legendă,ametistul în stare pură este o formațiune minerală derivată din familia cuarțului și este,prin urmare,incolor. Venind în contact cu diferiți agenți fizici și chimici,ametistul prinde culoarea sa specifică,datorită conținutului mai mare în oxid de fier,susțin unii geologi. Alți geologi susțin că purpuriul ametistului se datorează conținutului de magneziu sau de hidrocarburi.
Trecând la simbolistica culorilor,trebuie menționat că nuanțele de purpuriu au fost mereu considerate o culoare a regalității. Din acest motiv ametistul s-a regăsit în coroanele aproape tuturor regilor lumii,inclusiv coroana Regatului Unit al Marii Britanii. Datorită acestei valențe,ametistul a fost folosit de bijutieri încă din cele mai vechi timpuri,aceasta fiind piatra excelentă pentru personalitățile puternice.
Datorită componenței sale chimice,ametistul riscă să-și piardă din culoare dacă este expus timp îndelungat la soare. Poate fi curățat cu apă călduță și un material moale. Contactul cu agenți chimici puternici nu este deloc recomandat.
Alte curiozități:Ametistul este piatra specifică zodiei Vărsătorului,și semi-prețioasa aniversară al celui de al 4-lea și al 6-lea an de căsătorie.

0 comentarii:
Trimiteți un comentariu